Cupa MIR in Ucraina

Sambata, ora 12.00. Team-ul romano-bulgaresc format din Toma Alexandru si Milen Manev, insotiti de rezerva Fanel Popa, mecanicul Nelutu Soare si subsemnatul, de meserie fotograf, ne imbarcam cu tot cu 2 motociclete, echipamente, combustibil si alte "ciorcioboate" in masina pusa la dispozitie, cu multa amabilitate, de firma Brainita, reprezentata de domnul Nita Nicu. Directia: orasul Voznesensk, Ucraina. Scopul calatoriei: Cupa MIR la Speedway. Distanta de parcurs: 500 si ceva kilometri. Primul obstacol intalnit a fost cauzat de vamesii ucraineni, care prin "bunavoita" lor au reusit sa ne tina blocati in vama vreo 4 ore si ceva, cu toate ca actele de trecere a frontierei erau perfecte legale. De ce ne-au "sechestrat"? N-as putea sa va zic, mai bine intrebatii pe ei. Dupa o mica atentie din partea noastra ne lasa sa intram pe teritoriul ucrainean. Bucurosi ca am scapat de acest calvar pricinuit de vamesi, ne asternem la drum stiind ca avem ceva sute de kilometri buni de parcurs. Al doilea obstacol in drumul nostru spre Voznesensk a fost chiar drumul in sine: un drum impracticabil ... singurul vehicul care ar fi putut face fata acelui drum ar fi fost tancul rusesc T-34, pe care l-am si vazut asezat pe socluri imense de beton strajuind unele intersectii de drumuri, ca nu cumva occidentalismul sa intre pe teritoriul ucrainean si sa le repare drumurile. Asa ca daca va mai plangeti de drumurile "naspa" din Romania, va invit sa dati o tura prin Ucraina si dupa aceea mai stam de vorba. Dupa cativa zeci de kilometri parcursi in care ocupantii masinii si echipamentele sportive au avut la unison o miscare rectilinie, dar in plan vertical, ne oprim sa gustam din bucatele aduse de acasa. Acum nu stiu ce sa cred. Ori noi, romanii, avem un sange foarte bun, ori tantarii ucraineni erau nemancati de la '45 incoace. Am fost napaditi de un roi de tantari de rasa ucraineana, incat fiecare ocupant al masinii si-a lasat un dram din sangele propriu pe teritoriul ucrainean. Cel mai mult a avut de suferit Fanel Popa pentru ca, toti tantarii fiind calare pe el, nu prea a mai avut timp sa manance ocupat fiind cu un nou gen de dans in care erau imbinate miscarile haotice de lupta impotriva tantarilor si "strigaturile de bine" adresate intr-un dulce grai romanesc la adresa acestor "firave" insecte.

 

Am trecut cu bine si peste acest mic incident si spre dimineata am ajuns teferi si nevatamati in Voznesensk. Ne-am cazat in incinta stadionului special construit pentru speedway si pentru un alt fel de sport cu motoare, care se numeste motoball, sport de care sincer sa fiu nu prea am mai auzit. Un fel de fotbal dar pe motociclete. Am facut un dus, am mai mancat cateceva din bucatele noastre si am purces la un mic somn de odihna mai ales ca dupa amiaza era programat concursul. Si a venit si ea, CURSA, sau cum imi place mie sa spun THE RACE, in care alergatorii ucraineni, legitimati la diverse cluburi prin Europa, au facut dovada talentului lor in a struni aceasta motocicleta foarte naravasa si foarte periculoasa si care intr-un moment de neatentie isi cere tributul, care uneori a fost cel suprem, VIATA.

 

La ora 17, pe o temperatura de 35 de grade a fost primul start. Nu stiam ce sa fac mai intai: sa trag cadre sau sa ma uit la manse in care pilotii deveneau o parte importanta a mecanismului intitulat pilot-motociocleta. Nu gasesc cuvintele potrivite care sa descrie senzatiile traite in timpul cursei si sper ca macar o parte din "pielea de gaina" si vibratiile motorului turat la maxim, resimtite in piept la trecerea prin turnanta, sa le traiti si voi uitandu-va la cadrele trase. Prin fata mea s-au perindat alergatori care nu aveau mai mult de 18-19 ani dar, care, printr-o dexteritate iesita din comun reuseau sa struneasca acest bolid facandu-ma se cred, ca ei, pilotii, sunt facuti din plastilina uitandu-ma la modul in care se contorsionau pe motocicleta. Zgomot, praf, miros de ulei de ricin ars, public extaziat care stie sa-si incurajeze favoritii dar care stie, in aceeasi masura, sa aprecieze si sa aplaude, cu aceeasi frenezie, la final, pe cei invinsi, mansa dupa mansa din ce in ce mai spectaculoase ... iata cateva cuvinte care au caracterizat cursa de la Voznesensk.

 

Clasamentul la finalul concursului arata asa:

 

Locul I. Szachtar Czerwonograd - 22 puncte

 

1. Andriy Kobrin 12 (3,2,2,3,2)

 

2. Władimir Teigel 10 (1,3,3,2,1)

 

Locul al II-lea. Woschod Woźniesieńsk - 19 puncte

 

3.Jarosław Paluchowicz 9 (2,1,2,1,3)

 

4. Władimir Omeljan 10 (0,2,3,3,2)

 

Locul al III-lea. Unia Tarnów - 17 puncte

 

11. Tomasz Rempała 15 (3,3,3,3,3)

 

12. Pietro Legieckij 2 (1,0,0,1,0)

 

Locul al IV-lea. MIR Równe - 14 puncte

 

7. Władmir Kołodij 8 (2,1,1,2,2)

 

8. Witalij Łysak 6 (1,0,2,u,3)

 

Locul al V-lea. Bułgaria-Romania - 12 puncte

 

5. Milen Manev 9 (3,3,0,2,1)

 

6. Aleksandru Toma 3 (0,2,1,-,-)

 

14. Fanel Popa 0 (0,0)

 

Locul al VI-lea. MIR Woźniesieńsk - 6 puncte

 

9. Maksim Rosoczuk 2 (u,0,-,1,1)

 

10. Siergiej Juzepczuk 4 (2,1,1,-,0)

 

13. Oleg Kot 0 (0,0)

 

Rezultatele pe manse se prezinta astfel:

 

Mansa 1: Kobrin, Paluchowicz, Teigel, Omeljan

 

Mansa 2: Manev, Kołodij, Łysak, Toma

 

Mansa 3: Rempała, Juzepczuk, Legieckij, Rosoczuk (u)

 

Mansa 4: Teigel, Kobrin, Kołodij, Łysak

 

Mansa 5: Manev, Toma, Juzepczuk, Rosoczuk

 

Mansa 6: Rempała, Omeljan, Paluchowicz, Legieckij

 

Mansa 7: Teigel, Kobrin, Toma, Manev

 

Mansa 8: Rempała, Łysak, Kołodij, Legieckij

 

Mansa 9: Omeljan, Paluchowicz, Juzepczuk, Kot

 

Mansa 10: Rempała, Manev, Legieckij, Popa

 

Mansa 11: Kobrin, Teigel, Rosoczuk, Kot

 

Mansa 12: Omeljan, Kołodij, Paluchowicz, Łysak (u)

 

Mansa 13: Rempała, Kobrin, Teigel, Legieckij

 

Mansa 14: Łysak, Kołodij, Rosoczuk, Juzepczuk

 

Mansa 15: Paluchowicz, Omeljan, Manev, Popa

 

Va lasam in compania fotografiilor de la acest eveniment si ne vedem pe stadion la urmatoarea cursa.

 

 

1 thought on “Cupa MIR in Ucraina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *